Se joacă babele prin aer
de-a iarna-primăvara,
de nu mai ştii ce să-nţelegi!
Atâtea toane au în traistă
că-ţi vine să le prinzi
şi să le legi
c-un fir de mărţişor
de-aripa vântului,
ca să le poarte-n zbor
în codrii cei pustii.
E frig.
Palton, căciulă şi mănuşi.
Porneşti la drum.
Şi vine cea caldă şi senină…
doseşti căciulă şi mănuşi,
pe gard paltonul
îţi vine să îl pui!
De dimineaţă, o babă
blândă şi senină
îţi bate-n geam.
Scurteică, pălărie-ţi pui,
dar ea trimite vântul:
ia pălăria de unde nu-i!
Eu te iubesc, băbuţă,
aşa nehotărâtă cum eşti tu!
Şi-ţi spun de-acuma ca să ştii,
când babă o s-ajung,
nu vreau să fiu ca tine!
Compoziţie personală
Ecoarta's Blog 