PORTRET


 

Toamnă, fată deocheată,

cu păr lung de funigei,

iar te joci prin mărăcini,

prin tufişuri şi prin crengi!?

Rochia ţi-ai sfâşiat

şi-ţi atârnă-n petice.

Petice de frunze moarte,

peste tot doar asta vezi!

Nu mai alerga prin lume!

Stai! Opreşte-te o clipă!

Lasă frunza pomilor

şi candoarea florilor.

Nu mai călări pe vânt.

Nu mai plânge în zadar.

Cântă-ne un cântec blând

şi opreşte-le pe toate

să rămână aşa cum sunt,

toamnă, fată deocheată!

 DSCN3091 copy

 

 

 

 

 

 

 

DSCN2869 copy

 

 

 

 

 

 

 

DSCN2912 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

Din colecţia personală.