ISTERIE

 

Latră-un câine colo-n stradă.

Zboară pietre şi pietroaie.

Bietul fuge în tufiş.

Oameni roşii,

toţi ca para focului,

dau din mâini 

şi din picioare.

Urlă cât îi ţin plămânii.

Nu mai sunt oase prin iarbă.

Nici fârâmituri nu sunt.

Doar sub piele

oase sunt.