Cu puţin noroc, vine primăvara!
Compoziţie personală
Iernatica primăvară
se prelinge zgribulită
printre ierburi amorţite.
Pomii- muguri-au deschis.
Sunt şi flori
şi frunze sunt.
Totul pare un tablou!
Vrei să vezi
zvâcnirea vieţii,
însă totu-i fără viaţă.
Un tablou
natură moartă!
Însă, cine ştie!?…
poate mâine
când voi admira tabloul
va fi plin de sfânta viaţă!
Compoziţie personală
Aerul proaspăt al dimineţii este inundat de parfumuri delicate, răspândite de miile de flori care-au pus stăpânire pe ierburi, arbori sau arbuşti.
Este forfotă mare peste tot. Şi cei mari şi cei mici aleargă, care pe jos, care pe sus, dintr-o parte în alta, fiecare urmându-şi calea şi menirea: o albină de-abia-şi cară polenul, un fluture zboară grăbit şi se pierde după un tufiş, cucul strigă cât îl ţine gura, iar o rândunică săgeată albastrul, ciripind veselă.
Un cărăbuş de mai zboară greoi pe deasupra noastră, cu un bâzâit surd. O vrabie iuţeşte după el şi-l doboară dintr-o lovitură, apoi îşi savurează mic-dejunul direct pe alee.
Un trecător nesimţitor la nevoile altora, întrerupe ospăţul micuţei zburătoare!
Fotografie din colecţia personală.
Primăvara
plouă peste iarnă
şi-o întinde între zări,
până se va pierde
printre razele de soare!
Nu se pierde,
se ascunde
printre tufe de agriş!
Va dormi acol’ o vreme
lângă toamna gălbejită,
lângă vara pârjolită,
printre ierburi, crengi şi frunze.
Odihnită şi sătulă
de atâta linişte,
le va alunga pe toate,
rând pe rând în lumea largă.
Compoziţie din colecţia personală.
Ieri, aşa spre înserat,
au pornit
din preaînaltul
câţiva fulgi
muiaţi în apă,
slăbănogi
şi deşiraţi.
Ba pe mână,
ba pe nas
se topesc.
Pe pământ
abia ajung.
Nu se-adună
laolaltă
să îmbrace
iar pământul
cu o ie de omăt.
Şi-mi doresc
să vină iarna,
înaintea primăverii.
Compoziţie din colecţia personală. Carton 15/10 cm. Tapiserie din hârtie, flori din pânză de bumbac.