FRUMOASA ŞI “BESTIA”!


 

           Căldură mare! Caut puţină umbră să mă aşez în iarbă, dar ceva mă înţeapă. Mă ridic şi caut posesorul “acului”! Nu-mi vine să cred ce văd: dintre frunzele ţepoase zâmbeşte suav o floricică!

A, de aceea nu m-ai lăsat să mă aşez, scaiule!? Bătrânul scai mă aprobă dând din cap încetişor şi cuprinde ocrotitor, cu braţele, floarea!

Din înălţimile albastre, pluteşte uşor un fluturaş sprinţar!