VRĂBIUŢA


 

Nu stă locului o clipă:

zboară, ţopăie, se-avântă

printre crengi şi frunze late.

E mai mică decât ele,

dar le-nvinge fără teamă.

Dreapta, stânga,

jos şi sus,

caută fără-ncetare

viermi şi gâze moleşite

ba de ploaie, ba de soare.

Ciripeşte,

te-asurzeşte!

Incredibil!

s-a oprit şi a tăcut!

Vrăbiuţă, vrăbiuţă!

DSCN5468 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

FIECARE CU PROBLEMELE LUI!


 

     Aerul proaspăt al dimineţii este inundat de parfumuri delicate, răspândite de miile de flori care-au pus stăpânire pe ierburi, arbori sau arbuşti.

     Este forfotă mare peste tot. Şi cei mari şi cei mici aleargă, care pe jos, care pe sus, dintr-o parte în alta, fiecare urmându-şi calea şi menirea: o albină de-abia-şi cară polenul, un fluture zboară grăbit şi se pierde după un tufiş, cucul strigă cât îl ţine gura, iar o rândunică  săgeată albastrul, ciripind veselă.

     Un cărăbuş de mai zboară greoi pe deasupra noastră, cu un bâzâit surd. O vrabie iuţeşte după el şi-l doboară dintr-o lovitură, apoi îşi savurează mic-dejunul direct pe alee.

     Un trecător nesimţitor la nevoile altora, întrerupe ospăţul micuţei zburătoare!

DSCN0567 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografie din colecţia personală.