NODURI

 

      Deşi mi-am propus de ceva vreme să mă reapuc de noduri, n-am avut suficient răgaz  şi uneori nici chef, aşa că am tot amânat până într-o zi când am înnodat câţiva zeci de metri de sfoară de cânepă.

      Nu m-am apucat de lucru fără motiv, pentru că pe lumea asta nimic nu este întâmplător. În ultimele zile a plouat mult, a fost şi frig, iar pe afară am ieşit doar dacă am avut treabă. Computerul meu este lângă geam, iar în faţa geamului am câţiva copăcei şi pomişori. Cea mai mică adiere de vânt mişcă crengile şi, vreau nu vreau, le văd, dar nu de fiecare dată le bag în seamă. Într-o zi n-am făcut altceva decât să admir legănarea graţioasă a crenguţelor, dar şi a frunzelor crude. Nu cu mult timp în urmă, cireşul avea flori, iar acum se văd cireşe micuţe cât boabele de mazăre.

     Atunci mi-a venit ideea să înnod sfori.