Titlul: Țipăt
Ciclul: Tăceri albastre
Dimensiune: 22/30 cm
Desen pe carton în tuș și creioane colorate
Cândva în iulie…
După rutina dimineții, mi-am împachetat lucrurile și m-am hotărât să vizitez Moccasin Lake Park, în primul rând pentru că nu mai fusesem demult acolo, apoi pentru că doream să revăd păsările, în special bufnițele, aflate în grija personalului și a voluntarilor, dar și șerpii lui Dennis, un herpetolog renumit în zonă.
G.P.S.-ul îmi schimbă traseul obișnuit și după câteva mile ajung într-o comunitate cu un nume „drăguț”: Fairwoods. Fairwoods este o comunitate mică, judecând după drumuri și liniștea aproape totală la acea oră.
În secunda următoare…un țipăt puternic, ascuțit sfâșâie liniștea. Apoi altul, și altul: un cor de țipete tăioase ca lama briciului se revarsă în lumina caldă a dimineții. Trag în parcare cu fața, pregătită să plec urgent la nevoie. Nu ies, doar las geamul puțin jos. Apare un bătrânel cu o găleată și în câteva minute parcarea devine neîncăpătoare. Din copaci sau dintre ei, păunii îl înconjoară pe bătrân.
Țopăie, se ating cu ciocul pe cap, sar, se rotesc și își înfoaie cozile uriașe într-un spectacol năucitor.
Lumina soarelui țintește fiecare culoare, împrăștiind mii de stropi strălucitori în aer. Firișoare aurii sau argintii se avântă spre înalt, răspândind o ploaie de culori.
Bătrânelul împrăștie boabele și cozile se liniștesc ca prin farmec. Sătui, pleacă exact cum au venit: într-o simfonie de sunete parcă mai blânde și mai puțin înfricoșătoare.
I-am reîntâlnit pe aleile parcului plimbându-se agale!
Ecoarta's Blog 