Căldură mare! Caut puţină umbră să mă aşez în iarbă, dar ceva mă înţeapă. Mă ridic şi caut posesorul “acului”! Nu-mi vine să cred ce văd: dintre frunzele ţepoase zâmbeşte suav o floricică!
A, de aceea nu m-ai lăsat să mă aşez, scaiule!? Bătrânul scai mă aprobă dând din cap încetişor şi cuprinde ocrotitor, cu braţele, floarea!
Din înălţimile albastre, pluteşte uşor un fluturaş sprinţar!
-partea a II-a-
Mantia de raze argintii a alunecat în neant!
Uimirea pune stăpânire pe mine: ceea ce văd, ceea ce-a rămas, nu seamănă cu creanga de acum o clipă! Din adâncul răsăritului se iveşte o gâză diafană şi poposeşte pe frunze, învăluindu-se în căldura dimineţii!
Totul a durat câteva clipe, iar aici…”o veşnicie!”
– partea I-
In zori de zi, mă cuibăresc în fotoliul meu din atelier, cu o ceaşcă de cafea în mână şi privesc pe geam.
Primăvara şi-a intrat în drepturi, dovadă fiind părul din faţa geamului care şi-a împins spre mine o creangă plină de frunze lucioase şi crude. O ploaie de lumină îmbrăţişează părul, metamorfozându-l într-o străfulgerare argintie.
Lumina se disipează încet şi lasă vederii o floare albă, gingaşă, zâmbind sfioasă stăpânului lumii!
Totul a durat o clipă…iar aici “o veşnicie”!
Ecoarta's Blog 