Uşa micului meu studio s-a deschis brusc şi o făptură diafană a plutit până în mijlocul încăperii, cântând un „hi” urmat de o înşiruire de sunete din care am reuşit să înțeleg doar dublu „l” şi „e” final. Ştiind pe cine aştept, am dedus că în fața mea este Isabelle. Frumuşică şi agitată. Reuşesc să o conving să se aşeze şi în secunda următoare este lângă mine. Examinează cu ochii tot ce este înşirat pe masa de lucru, se miră şi iar se agită. Vrea să vadă catalogul cu lucrările de vânzare. Îi explic că am doar lucrări care pot fi cumpărate şi că tot ce lucrez, lucrez de plăcere, iar dacă cineva vrea să cumpere, este bine, dacă nu, iarăşi este bine. La fel, dacă cineva comandă o lucrare, mă străduiesc să fie clientul mulțumit.
Isabelle e îndrăgostită de David. Peste puțin timp vor aniversa şase luni de relație. Vrea să-i ofere un cadou mai deosebit care să ilustreze dragostea lor. Ochii îi străluceau când vorbea despre David, dar nu numai ochii, ci toată fiinţa ei radia!
Îi spun că o să-i trimit prin email câteva schițe şi să-şi aleagă una dintre ele. În stilul meu caracteristic, am nevoie de timp să leg secvențele într-un tot, iar din totul acela să răzbată iubirea! Noroc că nu sunt presată de timp, pentru că la ultima secvență „greşesc” rău de tot. Atât de rău că este imposibil să remediez. O iau de la capăt şi, spre norocul meu, ideea ultimei secvențe apare ca din senin.
Apusul soarelui m-a găsit pe plajă. Lume multă, agitație, valuri înspumate. Mă jucam cu scoicile aruncate de valuri când am auzit un țipăt. Am ridicat ochii…el păşeşte apăsat şi tace. El tace. Ea vorbeşte. El o ia la fugă, iar ea se lasă în genunchi pe nisipul moale…şi plânge!
Ea era Isabelle. El a fost David.
Urmele paşilor tăi se pierd
în nisipul de-argint….
doar valul se-ntoarce
şi acoperă parfumul
unei iubiri deşarte!
„Inimi”. Desen în tuş şi cretă. Dimensiuni 15/ 21 cm.
Ecoarta's Blog 