GÂLCEAVĂ-N TEI!


 

      Teii din faţa şcolii au peste 40 de ani. Niciodată, nici o pasăre, nu şi-a făcut cuib în coroanele lor.

     Câteva zile la rând, vântul a suflat cu putere, rupând crenguţele mai firave ale arborilor şi arbuştilor. Curtea era plină de crengi şi până să le adune muncitorii, un stol de ciori a selectat cu atenţie fiecare crenguţă, ridicând-o până în vârful teiului. Nu de puţine ori se încăierau pentru aceeaşi crenguţă, iar gălăgia lor stridentă se auzea până departe.

      După un efort de câteva zile, în vârful teilor au apărut patru cuiburi mari. Un timp a fost linişte, pentru că proprietarii noilor locuinţe aveau alte preocupări.

     Într-o dimineaţă, în timp ce abia ieşisem din cartier, am auzit cârâiturile ascuţite ale stolurilor de ciori care se roteau ameninţător deasupra şcolii. M-am oprit la capătul aleii. În aer, război total! Jos, dezastru!

     Şi-au atacat reciproc cuiburile, iar pe jos erau numai ouă sparte.

     Ce-or fi avut de împărţit!?

     Acelaşi lucru te întrebi uneori şi despre acţiunile nesăbuite ale unora dintre semenii noştri…

DSCN5379 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotografie din colecţia personală

Anunțuri

VRĂBIUŢA


 

Nu stă locului o clipă:

zboară, ţopăie, se-avântă

printre crengi şi frunze late.

E mai mică decât ele,

dar le-nvinge fără teamă.

Dreapta, stânga,

jos şi sus,

caută fără-ncetare

viermi şi gâze moleşite

ba de ploaie, ba de soare.

Ciripeşte,

te-asurzeşte!

Incredibil!

s-a oprit şi a tăcut!

Vrăbiuţă, vrăbiuţă!

DSCN5468 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală