Iernatica primăvară
se prelinge zgribulită
printre ierburi amorţite.
Pomii- muguri-au deschis.
Sunt şi flori
şi frunze sunt.
Totul pare un tablou!
Vrei să vezi
zvâcnirea vieţii,
însă totu-i fără viaţă.
Un tablou
natură moartă!
Însă, cine ştie!?…
poate mâine
când voi admira tabloul
va fi plin de sfânta viaţă!
Compoziţie personală
Primăvara mea se joacă
cu doi muguri
şi un petic de căldură!
Şi de ieri, un ac de iarbă,
scandalos de curajos,
s-a înfipt în ceafa iernii
alungând-o
la hotarele de nord.
El, micuţul, este solul
vieţii noi de pe pământ
şi se-avântă către soare,
ce-i trimite o fărâmă
de iubire
de pe-un petic de senin!
Compoziţie din colecţia personală.
Ţi-am simţit
îmbrăţişarea caldă,
dar nu te-am zărit.
Ai stat ascunsă-n
muguri şi
boboci de floare.
Azi ţi-am văzut
ochii
înflorind albastru
între firele de iarbă.
Compoziţie din colecţia personală
Ecoarta's Blog 