NODURI

 

      Deşi mi-am propus de ceva vreme să mă reapuc de noduri, n-am avut suficient răgaz  şi uneori nici chef, aşa că am tot amânat până într-o zi când am înnodat câţiva zeci de metri de sfoară de cânepă.

      Nu m-am apucat de lucru fără motiv, pentru că pe lumea asta nimic nu este întâmplător. În ultimele zile a plouat mult, a fost şi frig, iar pe afară am ieşit doar dacă am avut treabă. Computerul meu este lângă geam, iar în faţa geamului am câţiva copăcei şi pomişori. Cea mai mică adiere de vânt mişcă crengile şi, vreau nu vreau, le văd, dar nu de fiecare dată le bag în seamă. Într-o zi n-am făcut altceva decât să admir legănarea graţioasă a crenguţelor, dar şi a frunzelor crude. Nu cu mult timp în urmă, cireşul avea flori, iar acum se văd cireşe micuţe cât boabele de mazăre.

     Atunci mi-a venit ideea să înnod sfori.

DOUĂ FLORI

 

     Primăvara şi-a luat în serios treaba şi a umplut lumea de verdeaţă. Frunzele crude şi lucioase au îmbrăcat crengile cenuşii ale arborilor, iar păsărelele au pus stăpânire pe fiecare copac şi nu mai contenesc cu lucrul.

     Vremea este prea caldă pentru această perioadă, dar câţiva nori au invadat o porţiune de cer, aşternând peste noi o perdea de umbră ceea ce ne permite să evadăm pentru câteva ore din casă. Departe nu ne permitem să plecăm, aşa că o luăm spre malul râului, mai ales că acolo se aud nişte triluri deosebite, însă până acum n-am reuşit să vedem şi păsărelele. Iarba este crudă şi plină de flori delicate care îţi stârnesc o bucurie lăuntrică menită să-ţi limpezească toate gândurile de peste zi. Păşim cu grijă să nu strivim insectele care mişună peste tot, bucurându-se şi ele de o zi plăcută. Păsărele mici zboară de colo-colo, ciripind vesele. Totul în jur este plin de viaţă şi parcă şi nouă ne vine să zburdăm.

     Sub o salcie, iarba crudă şi înaltă a fost culcată la pământ de ploaia de ieri. Din păişul ierburilor se ridică o floare cu o corolă imensă, ale cărei petale pleoştite de prea multă apă, strălucesc în bătaia soarelui. Sprijinită pe-o tulpină firavă şi lipsită de sprijinul ierburilor-surori, gingaşa floarea stă gata-gata să cadă. Din înalt, un fluture alb pluteşte în căutarea unei surse de hrană. Se aşează şi uite-aşa avem două flori, una mai frumoasă decât alta.

 

BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ!

 

 Trebuie să ies la o scurtă plimbare, să-i spun “bun venit” primăverii ce şi-a făcut cu greu loc printre troienile şi frigurile lăsate în urmă de iarnă.

     Pământul absoarbe căldura şi îndeamnă spre lumină micuţele vieţuitoare, însă declanşează şi nebănuitele energii telurice ce dau viaţă plantelor. Printre paiele uscate rămase de anul trecut, se iţesc căpşoarele verzi ale ierburilor fragede. Mă copleşeşte căldura soarelui şi mi se pare nefiresc de cald pentru această perioadă. E doar o părere, a omului care a trecut un pic mai greu peste frigul acestei ierni. Găsesc un bolovan şi mă aşez pentru câteva clipe să mă odihnesc, dar şi pentru a admira jocul luminii de primăvară. Un fluturaş gălbui se zbenguie de colo- colo, iar la mică distanţă zboară o albinuţă timidă şi flămândă.

     Pe lângă bolovan sunt multe frunze uscate, stropite cu pământ argilos. O frunză se mişcă uşor şi nu-mi dau seama dacă am mişcat-o eu sau este ceva acolo, dedesubt. Rămân nemişcată şi aştept. Agitaţia de sub frunză se intensifică şi apare un gândăcel foarte frumos, negru albăstrui şi murdărel de lut pe cap.

     Căldura soarelui a ajuns şi în culcuşul lui de peste iarnă. Atunci şi-a dat seama că acesta a devenit dintr-odată rece şi neîncăpător. Se opreşte pe frunze să se încălzească. Stă o vreme mişcându-şi încet antenele, picioarele, elitrele. După ce s-a dezmorţit, se aşează pe o aripă de vânt şi pleacă în lumea lui, departe, să anunţe sosirea primăverii!