Pritovara- anotimpul Aurei!


Anotimpurile se înșiră pe axa timpului într-un ritm ce nu se înscrie în legi cunoscute de noi. Timpul are propriile legi și fie că ne place, fie că nu, natura face abstracție de noi și își urmează cursul.
M-am născut în munții de piatră ai României, unde șase luni pe an era iarnă, iar în celelalte șase se îngrămădeau, mai mult ciocnindu-se unul de altul, alte trei anotimpuri.
Și m-am trezit într-o toamnă pe malul oceanului…în țară se arămeau pădurile, iar la ocean era orice anotimp ai fi vrut, numai toamnă nu era. Mi-au trebuit câțiva ani să înțeleg cum e cu anotimpurile în noua mea țară. Anotimpuri!? Nu, nu sunt anotimpuri! Este unul și atât, dar unul în care încap și cele știute de noi, dar niciodată nu știi unde se sfârșește unul și începe celălalt.
Într-un ținut al florilor și apelor, am impresia că trăiesc o eternă primăvară! Sau vară și un strop de toamnă!? E ca și cum aș străbate un tunel al unui timp existent doar în imaginația mea! Cum e să trăiești într-un veșnic anotimp din care lipsește hotarul vegetal, când toate se înșiră nemărginit pe fir de timp!? Un anotimp fără nume! Dar azi, acest anotimp a primit un nume: PRITOVARA!
Pritovara este anotimpul meu, din calendarul meu, din imaginația mea…

Așa arată „pritovara”!
* E primăvară!? Nu, sunt fructe necoapte!
* E vară!? Nu, sunt fructe coapte!
* E toamnă!? Nu, sunt flori!
* E pritovară!? Da, e pritovara!