Am profitat de puţinul timp liber pe care l-am avut şi-am ieşit la plimbare: pe jos, departe de stradă, de aglomeraţie, de praf…
Am închis de multe ori ochii să nu mai văd gunoaiele aruncate peste tot…dar nu, nu despre asta vreau să scriu, ci despre cât de frumoasă e natura în prag de renaştere! N-am ieşit de multă vreme, aşa că îmi doream să aud cucul cântând, să simt şuieratul vântului pe la urechi, să văd insectele trebăluind printre firele de iarbă. Cele mai multe păpădii erau trecute, dar alte flori ademeneau cu nectarul lor albine, bondari sau fluturi.
Singură, la margine de drum, o păpădie, cam trecută, se bucura de atingerea suavă a unui fluture! Efemerul fiecărui lucru! Păpădia, până mai ieri tânără şi strălucitoare, a devenit aproape albă-n cap! Iar fluturele…acum e tânăr si strălucitor!… mâine cum va fi?
Ecoarta's Blog 