DIN NOU ÎN ATELIER!



DIN NOU ÎN ATELIER!

 

          Atelierul este locul din casă care-mi este cel mai drag. Intru încă din zorii zilei cu o cafea aburindă şi ies seara târziu. Acest lucru nu se întâmplă în fiecare zi din păcate, dar atunci  când se întâmplă este cea mai fericită zi.

          De la expoziţie am realizat tot felul de lucruri utile atelierului, un raft şi câteva cutii pentru sculele mele care se-nmulţesc pe zi ce trece, câteva cadouri pentru elevii mei participanţi la un proiect educaţional şi câteva măşti pentru serbările de Crăciun, toate “ eco”!

         Acum sunt la momentul în care gândesc un nou şir de lucrări, pentru un proiect ce mi se pare încă de pe acum interesant: “reinventarea” tapiseriei, adică “eco-tapiserie”. Zilnic pun pe hârtie ceva, apoi o să văd eu ce voi folosi şi ce nu sau ce combinaţii voi face!

CUTII

IN SFÂRŞIT… EXPOZIŢIA!

                                                                                                                                                     

Trebuie să mărturisesc că n-am avut foarte multe emoţii înainte de vernisaj, pentru simplul fapt că ştiam exact ce fel de oameni vor participa, adică mari iubitori de artă! Şi nu m-am înşelat!

Şi cum n-aş dori să neîndreptăţesc pe cineva, ulterior, afluxul de vizitatori a fost foarte mare, de la copii la oameni în vârstă, de la oameni cu aleasă cultură artistică până la oameni simpli.

In general, atunci când participăm la vernisaje de artă, vedem pictură, sculptură, grafică sau icoane, rar tapiserie şi, şi mai rar, alt gen de artă.

Expoziţia a şocat prin ineditul ei. Nu ai prea des ocazia să vezi obiecte sau decoraţiuni confecţionate din materiale recuperabile.

Am expus peste 100 de lucrări. O parte,  lucrări decorative, iar altă parte obiecte utile. Lucrările decorative, ca de altfel întreaga expoziţie, au îndemnat privitorul să descopere mesajele transmise, unele explicite, iar altele codificate, generând o profundă “ meditaţie ecologică!”

Azi, la o lună de la vernisaj, când sentimentele generate de reuşită devin amintiri plăcute, încep să croiesc un alt proiect artistic, unul despre care să pot spune la vremea potrivită că “a şocat prin ineditul ei!”