„PRINTRE CIULINI!”



„Ciulini”. Desen pe carton în tuş, cretă şi creioane colorate. Dimensiune: 15/22.5 cm. Compoziție proprie.
Din luna martie am început un nou proiect „Printre ciulini!” Compozițiile din acest proiect nu vor fi însoțite de text, dar m-aş bucura dacă mi-ați lăsa câteva impresii!

Printre linii de poveste
zboară gânduri fără veste!
Să le-adun, oricât aş vrea
nu stă în puterea mea!

TABLOU!


Orașul a murit…
a intrat în stop ritmic,
impulsiv,
convulsiv,
progresiv.
Nimic nu se mișcă
în spațiul interstelar.
Oamenii s-au prizonierat
în celulele lor,
stau în cumpănă
și privesc descumpăniți,
neliniștiți,
amorțiți,
tulburați
de neștiința lor
și a celor care
ar trebui să știe
ce? de ce? pentru ce?
când și cum s-a întâmplat
ca aerul să fie
poluat,
viciat,
virusat?

Eu am făcut asta!

POVESTEA POVEȘTILOR MELE


Povestea poveștilor nescrise!

Asfințitul își începe spectacolul. Soarele coboară spre neantul zilei ce se sfârșește în curcubee de culori și se avântă în ziua ce stă să-nceapă.E liniște peste calmul nefiresc al oceanului. Doar câte un pelican se scufundă săgeată după peștișori.
E liniște și pe fila mea…nici un cuvânt nu s-a încumetat să-și întindă neliniștea pe albul ei…
Nu mai scriu! Aș scrie, dar nu pot! De fapt mai scriu, dar mai bine n-aș scrie! Nu că aș fi mare meșteră la scris, dar acum mai nimic, deși am articole începute în decembrie, cu subiecte generoase…n-au nici sare, nici piper! Poezii!?? Nici atât!
Doar oceanul își cântă încetișor zbaterea, picurându-mi în suflet o liniște ce pare a veni din alte timpuri!

Povestea poveștii desenate

Linia se unduie molatic pe hârtie, cântând un dor ce-aș vrea să se disipeze în infinit!
* Îți plac liniile…
* Mă înalță…
* Ce-ți șoptesc?
* Doruri…
* Îmi place cum ai început…
* Sper să-ți placă sfârșitul…
* Ți-e trebuie să-ți placă! Două inimi!?
* Trei…inima lui, inima ei, inima lor!
* Poate-ntr-o zi, două inimi se vor contopi într-una…
* Taci!
* Amândouă tăcem! Când vei termina compoziția?
* Mi-e frică să lucrez la ea…acum mi se pare diafană…
* Lucrezi de multă vreme la ea…uneori o privești minute-n șir! Ți-e teamă să nu greșești?
* Știi bine ce se va întâmpla dacă ceva nu-mi place!
* Gândești prea mult!
* Taci!
* Tac! Cine vorbește!? Tu cânți, tu descânți!

„Doruri!”, din ciclul ‘Incertitudini”. Desen pe carton în tuș, creioane colorate și cretă. Dimensiuni: 15/ 22.5 cm. Compoziție personală

„Doruri!”, detaliu din compoziție!

ALBIŞOR


Întunericul este dens. În culcuşul de mătase, cald şi protector, se află o omidă. Înăuntru se petrece o minune. Minunea prin care, din grasa şi lacoma omidă apare unul dintre frumoşii lumii animale: fluturele!
Într-o toamnă rece, părintele lui Albişor, fluturele, a fost salvat din scara blocului de Mic. Mic era (şi este şi acum!) îndrăgostit de natură ca şi mama lui! Fluturele a zburat prin casă o vreme, dar prefera o crenguță, capul sau palma lui Mic.
Pentru orice om normal este greu de crezut cum un fluture să-şi dorească compania oamenilor. Dar Mic avea ceva „special” atunci când era în preajma animalelor.
Într-o zi, pe crenguță au apărut nişte ouă mărunțele. Nu ştiu cât a durat până a apărut Albişor. A fost bucurie mare, iar Mic strălucea! I-a povestit profesoarei de biologie de la Clubul copiilor despre Albişor. În scurt timp, toți copiii ştiau povestea fluturaşului ivit pe lume în miezul unei ierni cumplit de geroasă şi îşi doreau să-l vadă! Iar Mic nu a rezistat şi l-a dus la club…doar că gerul nu l-a iertat!
Au urmat zile grele pentru Mic, care era prea mic să înțeleagă sensurile vieții şi ale morții…
Albişor l-a ajutat să înțeleagă!

Post-scriptum!
Albişor a existat în realitate, dar el nu a fost alb. A primit acest nume de la fulgii de nea ce dansau în ziua când a apărut pe lume.
Mic a purtat acest nume multă vreme, până în anii studenției, când colegii l-au rebotezat în Blondu Mic, adică să se ştie care e Blondu Mare şi care cel mic, chiar dacă Blondu Mic era mai înalt decât Blondu Mare.
Se cuvine să aduc mulțumiri Issabelei Cotelin de la „Semaiîntâmplă”, datorită căreia voi puteți citi această poveste!

„Fluturi”, din ciclul „ALB”.Compoziție personală.

(Nu) A murit Luchi!


Primăvara îşi făcea cu greu drum printre troienile iernii. Era spre sfârşitul lui aprilie, dar la munte iarna vine repede şi pleacă târziu.
Eram în clasa a III-a. Aproape zilnic intram în biblioteca din sat, pentru că era în drumul meu spre casă, iar bibliotecarul a ştiut să se apropie de copii şi să-i facă să citească. Nu numai că ştia ce cărți ni se potrivesc, dar ne antrena în discuții pe subiectele cărților. În câțiva ani, am citit cam tot ce se putea citi la vârsta aceea.
Dar să revin la acel sfârşit de aprilie. Popas în bibliotecă. Discuții despre cartea înapoiată. Bibliotecarul îmi aduce o carte, o înregistrează şi mi-o întinde. O bag grăbită în ghiozdan şi plec. Pe drum, curiozitatea mă face să scot cartea din ghiozdan. Pe copertă era desenată o fetiță frumuşică, dar titlul!? Cum adică, „A murit Luchi!??” De la ce-o fi venind Luchi!? Şi de ce a murit!? O fi fost bolnavă sărăcuța de-a murit aşa de mică!? Dar oare doctorii n-au putut-o salva!?
Şi lacrimi grele susură precum pârâiaşele de sub troienile iernii. Ajung plângând acasă. Tata mă întreabă de ce plâng, iar eu îi arăt cartea şi el începe să râdă. El râde. Eu plâng.
– Citeşte mai întâi cartea, apoi dacă mai ai motiv, poți să plângi!
-Dar de ce a vrut Dumnezeu să moară fetița asta!? Nu vreau să ştiu de ce a murit…
– Luchi nu a murit, doar s-a transformat…
-…s-a transformat într-un înger!??
Cartea nu am citit-o atunci. Nimeni nu a reuşit să mă convingă…
…într-o zi, după câțiva ani, într-o librărie, cartea Otiliei Cazimir „A murit Luchi” mi-a atras atenția! Am cumpărat cartea şi am citit-o!

„Flori”, din ciclul „ALB”. Tăieturi pe carton. Compoziție proprie.

AUTOPORTRET CHINEZESC!


De ce chinezesc!? Nu știu, dar știu că mi-a plăcut foarte mult și m-am gândit să mă „pictez” și eu cu toate nuanțele mele existențiale! Eu am preluat leapșa de pe o stradă tare dragă mie „Străduța mea cu iluzii”, unde locuiește o fată foarte dragă sufletului meu, Diana!

* Dacă aș fi o carte, aș fi…”Fotografie de grup cu Doamnă”, Heinrich Böll.

* Dacă aș fi un personaj dintr-o carte, aș fi…”Prudence”, din „This above all”, by Eric Knight.

* Dacă aș fi un film artistic/ desen animat/ serial aș fi…”The Lord of the Rings”.

* Dacă aș fi o țară, aș fi…Coreea de Sud.

* Dacă aș fi un instrument muzical, aș fi…fluier.

* Dacă aș fi o cântăreață/ actriță, aș fi…James Caviezel. (Știu că e de gen masculin, dar admir omul Caviezel!)

* Dacă aș fi un fenomen al naturii, aș fi…alizeu.

* Dacă aș fi un pictor, aș fi…Caravaggio.

* Dacă aș fi o pictură, aș fi…”Sărutul”, de Gustav Klimt.

*Dacă aș fi superputere, aș fi…zbor în Univers.

* Dacă aș fi personalitate istorică, aș fi…Napoleon Bonaparte.

* Dacă aș fi animal, aș fi…lup.

* Dacă aș fi floare, aș fi…”Nu-mă-uita”!

* Dacă aș fi poezie, aș fi…El Zorab.

*Dacă aș fi un curent literar, aș fi…postmodernismul.

* Dacă aș fi un motto, aș fi…”Poeziile nu sunt simple emoții, ele sunt experiențe!”, R. M. Rilke

* Dacă aș fi un sentiment, aș fi…iubire.

* Dacă aș fi verb, aș fi…a desena.

* Dacă aș fi o calitate, aș fi…ingeniozitate.

Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți până la capăt ce-am scris. Și dacă vă uitați pe geam acum, veți vedea desenat pe cer un zâmbet!

CONVORBIRE!


Apusul freamătă pe-ntinsul de argint al oceanului…val după val îmi spală gândurile de neliniștea zilei…
…ne naștem și murim
trăind în fiecare clipă!
El, valul, se înalță
și crește pân’ la mal,
dar se zdrobește
de țărmul prea înalt!
Sună telefonul ca un gândăcel rătăcit printre stele…e închis, dar tot îl aud! E închis de ani de zile, dar poate-ntr-o zi…nu răspund. Nu-i răspund, dar îi aud vocea unică și-l văd venind pe cărări de ape…
– De ce nu-mi răspunzi!?
– Pentru că vreau să te aud…
– Dacă nu-mi răspunzi, cum mă poți auzi!?
– Tu ești în inima mea…
– Când îmi vei răspunde!?
– Poate niciodată…
– Tu ești…
– Tu ești…
– Noi suntem!?
– Poate vom fi! You know: fate and God!
– Deschide telefonul!
– Nu pot vorbi cu tine…
– Acum ce faci?
– Vorbesc cu tine…

„ALL OR NOTHING”, din ciclul „Incertitudini”. Desen în tuș și creioane colorate. Dimensiune: 15/ 22.5 cm. Compoziție proprie

ŞI CE VIS!?


M-am împiedicat
de-o iluzie…
şi-am nimerit
cu atriul stâng
în colțul unui vis!

Şi ce vis!?

L-am spulberat
în mii de cioburi,
minuscule oglinzi,
purtând fărâme
iluzorii de vise
şi speranțe!

Şi ce speranțe!!

„Florală”, din ciclul „Prin iarbă”. Desen în tuş. Dimensiune 10.5/ 14.5 cm
Compoziție proprie.

DE LA ŞTEF CITIRE!


Zilele trecute am fost pe la „Verde cu Ştef” şi am constatat că iar are dileme! Dar cine nu are!? Fiind şi eu una cu dileme, m-am gândit să-l ajut să găsească nişte răspunsuri…răspunsurile mele! Acum nu sunt sigură dacă i-am descâlcit vreo dilemă sau nu, dar o să vedem!
1. DUMNEZEU- Ce înseamnă pentru tine, cum înțelegi tu?

Relația mea cu Dumnezeu este una specială. Nu o spun de ce şi cum, dar am să-l citez pe Blaise Pascal:
„Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.”

2. Ce este pentru tine „luxul”?
Să stau degeaba, adică să pierd vremea, să nu fac nimic. Este un „lux” pe care nu mi-l permit!
Dar dacă te-ai gândit la „lux”- ca expresie a materialului- nimic! Nu consider că a avea bogății de orice fel este „lux”. Pentru mine!

3. Animal de companie- cățel, pisică sau altul? Care?
Nu am nici un animal de companie şi nici nu intenționez să-mi iau. Dar de avut am avut un „amstaff” superb. S-a îmbolnăvit grav, am fost cu el la toți medicii veterinari din două județe, însă verdictul final a fost acelaşi: eutanasierea. Am suferit enorm şi am luat hotărârea să nu mai aduc în casă nici un animal.

4. Dacă ai avea un băiețel şi o fetiță ce nume le-ai da? De ce?
Numele băieților mei sunt frumoase, dar dacă aş fi avut şi o fetița, sigur ar fi chemat-o Dochia!

5. Dacă ai fi ales preşedinte pentru un mandat de 5 ani, ce schimbări ai aduce pentru țara ta? (3 exemple)
Nu aş fi bună de preşedinte. Ar fi prea mare responsabilitatea pentru mine şi nu cred că aş putea să schimb ceva.

6. Spune trei motive pentru care nu ai pleca din România!
Am plecat deja. O vreme am făcut „naveta” între România şi U.S.,apoi m-am hotărât să rămân. Nu am avut niciodată intenția de a pleca din țară. Personal, am trăit foarte bine în România, dar a fost altceva care m-a determinat să plec. Poate într-o zi voi povesti ce a stat la baza hotărârii de a pleca.

7. Eşti condamnată la închisoare pe nedrept, dar ai dreptul la replică în fața instanței. Ce spui în apărarea ta?
Este/ ar fi îngrozitor, dar nu imposibil să pățesc aşa ceva! Mi-aş susține cu vehemență nevinovăția, cu convingerea că adevărul va ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu. Evident, prețul ar fi prea mare…

8. Vei fi dus într-o junglă şi ai dreptul să iei cu tine doar 3 obiecte. Care sunt acelea?
Simplu: un carnețel, un pix şi o lanternă.

9. Te iubeşti pe tine?
Mă simt bine în pielea mea.

10. Gânduri pentru 2020!
„All or nothing”!
„I chose to be happy for the rest of my life”!

Mulțumesc vouă celor care ați citit ceea ce Aura, cea de la Eco, a găsit de cuviință să vă spună despre ce, despre cum, despre cât…din ce crede!