ARTA LINIILOR

-partea a II-a

Este zentangle o artă la îndemâna oricui!? Oricine poate desena „zentangle”!? Dacă nu am creioane speciale sau alte instrumente de desenat, cum am văzut prin filmulețe, cu ce pot lucra!? O, dar nu am talent! Nu pot desena nici măcar o floare! Sunt sigură că fiecare dintre voi are nu una, ci multe întrebări! Dar la fel de posibil este să nu aveți nici o întrebare!

Voi încerca să lămuresc câteva aspecte legate de zentangle. Nu este nevoie de talent artistic, ci doar de dorința de a desena. Nu ai nevoie de un loc special amenajat, nici de instrumente scumpe sau de hârtie specială. În acest stil de artă nu se greşeşte, deci nu ai nevoie nici de radieră! Simplu de tot! Nu căuta perfecțiunea (încă!), iar dacă totuşi o linie nu este aşa cum ai vrut să fie, construieşte ceva pe sau lângă ea. Doar perseverând te vei perfecționa! Poți desena oriunde: în parc pe o bancă, în avion sau aşteptându-ți rândul undeva…pentru că arta zentangle te ajută să te relaxezi, să te concentrezi, îți alungă gânduri nedorite, iar timpul trece mai uşor!

Nu toată lumea va rezona cu ea, dar este posibil ca unii dintre voi să obțină rezultate deosebite sau chiar sa facă performanță!

Zentangle este folosit cu succes în diferite terapii recuperatorii. Personal, am folosit arta în terapiile remediale pentru copiii cu tulburări emoționale şi comportamentale, dar şi pentru cei cu dificultăți de învățare. Rezultatele au fost însemnate chiar şi în cazul copiilor cu intelect subliminal.

Prima întrebare care vi se roteşte în cap acum este: cum şi de unde să încep!?

Luați o bucată de hârtie, de preferat un sfert dintr-o coală A4. Cu un creion sau pix „încurcați” nişte linii care pot fi curbate şi / sau frânte. Veți obține câteva suprafețe pe care le veți acoperi cu modele.

• 

  
  

Acesta este o „încurcătură” simplă.

Eu v-am pregătit pentru început câteva modele cu care să incercați să acoperiți suprafețele numerotate.

• 

Dacă simțiți că zentangle vă prinde în mrejele lui, puteți să vă cumpărați creioane pentru desen care să fie din gama B (B2-B6). Creioanele din gama H sunt tari, iar cele HB sunt moderate.

Vă doresc spor şi inspirație! Şiii…abia aştept să văd primele creații!

Va urma!

ARTA LINIILOR

Mi-am propus de ceva vreme să vă vorbesc despre „arta liniilor”. Există o artă a liniilor!?, veți întreba pe bună dreptate pentru că linia a fost dintotdeauna element esențial în artă. Nu poți construi o lucrare de artă fără linii! Şi totuşi!

Era în toamna anului 2003, undeva în Massachusetts. În atelierul lor de creație, Maria Thomas şi Rick Roberts „se jucau” cu liniile încurcându-le în fel şi chip ca într-un joc de copii. Când prietenii au exclamat: „woow! It’s funny” and „It’s easy to learn”, au ştiut imediat că a apărut ceva deosebit, nişte „patterns” interesante şi nemaiîntâlnite în artă. Aceste modele au stat la baza artei „zentangle” sau arta liniilor. Cei doi artişti şi-au numit arta „zentangle” ținând cont de personalitatea fiecăruia:

„He’s zen and she’s tangle”!

A desena „zentangle” este foarte simplu, este ca o joacă cu liniile pe care le încurci şi le descurci, fără să te gândeşti la reguli stricte de compoziție, la proporții, la lumini şi umbre. Îți goleşti mintea de orice gând şi desenezi! Nu poți greşi indiferent cum tragi liniile. Atunci când şi-au înregistrat arta, cei doi artişti au precizat şi câteva reguli: să se deseneze cu creionul sau pixul pe o hârtie care să aibă latura de 3,5 inch; să se deseneze cu mâna liberă, fără instrumente ajutătoare.

Şi a început nebunia zentangle. Arta s-a răspândit cu viteza fulgerului în întreaga lume. Astăzi sunt profesori specializați în zentangle şi care organizează cursuri în care se exersează modele, dar şi o adevărată întrecere pentru a inventa noi modele. Răsplata fiind aceea că noul model îți va purta numele sau numele ales de tine.

Cum era de ştiut, s-a creat o adevărată industrie „zentangle”. Azi poți cumpăra creioane zentangle, hârtie gata tăiată la dimensiunea standard, dar şi multe alte lucruri „zen”.

Cei doi fondatori trăiesc la ferma lor din Massachusetts şi în fiecare lună lansează un nou „pattern”. Ei au o companie mică dedicată familiei şi prietenilor.

Sfârşitul părții întâi

Schiță cu creioane pentru desen din gama B-urilor.

• 

• 

• 

• 

• 

Acestea sunt „blending tortillons”, folosite pentru a stabili intensitatea umbrelor. Sunt din hârtie răsucită

ZBOR!

Am construit lângă tine

un castel de vise…

până la Soare,

până la Lună!

Să fie luminat

de speranța iubirii!

Sună alarma!

E ceasul deşteptării!

Locul viselor este în vis!

• 

„Zbor”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune: 10/ 15 cm.

O Toamnă, vă rog!

Aş vrea o toamnă!

Cer vântului ce-ntoarce

timpul spre vară,

primăvară şi-napoi!

Aş vrea un cor de frunze ruginii

să-mi cânte simfonii

pe-aripi de cer

şi flori de vânt.

Ți-aş da, îmi spune vântul,

dar nu mai am…le-am semănat

din zori şi până-n seară

prin alte zări…

şi ți-am lăsat în dar

eterna…pritovară!

„Iunie. Poveste de toamnă! Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/ 15 cm.

Titlul este un paradox, ştiu! Există un „vinovat” care cu siguranță îşi va explica partea lui de titlu!

ARTĂ. VIAȚĂ ȘI IUBIRE!

Artă. Viață și iubire- partea I

În artă ca și în viață, poți greși. Există greșeli și greșeli.
În viață am luat hotărâri ciudate și sigur voi mai lua. Hotărâri care au avut consecințe neplăcute în primul rând pentru mine. Mi le-am asumat pe toate, cu fruntea sus! Dar cel mai important lucru este că nu mi-am învățat lecția suficient de bine! Cine mi-a întins o mână când eram frântă, zdrobită și îngenunchiată!? Exact! Măria Sa: ARTA!
Am greșit și în artă! Și voi mai greși! În artă e atât de simplu să greșești! O linie prea lungă, insuficient curbată, prea sus sau prea jos, o pată de culoare neinspirat întinsă pe suport…te oprești și meditezi! Cauți soluții! Poate zile întregi! Uneori le găsești, alteori nu! Dar întotdeauna există soluții, doar că uneori nu le vezi!
Și iei decizia radicală: punct și de la capăt! În artă!
În viață!? În viață nu există punct și de la capăt! Pui punctul și te duci mai departe. Consecințele pasului greșit sunt evidente. Și realizezi că sinceritatea ta îți este unicul și cel mai mare dușman!
În artă! Din frânturi de idei se naște o nouă compoziție! Dar cine va ști câte îndoieli, câte încercări ai făcut ca să fie admirată!?
În viață faci un pas greșit și înduri consecințele! Nu ai ce rupe! Ți se rupe sufletul și inima se face țăndări! Dar poți zâmbi! Zâmbetul nu se frânge! Este masca ta impenetrabilă între sufletul tău și lume. Și lumea nu știe câte foi ai rupt până ai terminat lucrarea! Nici câte nopți nu ai închis un ochi căutând soluții…sau să salvezi ce se mai poate salva din urmările lăsate de eternul „nu pot”! Da, despre iubire este vorba! Iubirea pentru artă!

„Drumul meu”, din ciclul „Cuvinte inspiraționale”. Colaj. Desen în creioane colorate și tuș. Dimensiune 10/15 cm

Pritovara- anotimpul Aurei!

Anotimpurile se înșiră pe axa timpului într-un ritm ce nu se înscrie în legi cunoscute de noi. Timpul are propriile legi și fie că ne place, fie că nu, natura face abstracție de noi și își urmează cursul.
M-am născut în munții de piatră ai României, unde șase luni pe an era iarnă, iar în celelalte șase se îngrămădeau, mai mult ciocnindu-se unul de altul, alte trei anotimpuri.
Și m-am trezit într-o toamnă pe malul oceanului…în țară se arămeau pădurile, iar la ocean era orice anotimp ai fi vrut, numai toamnă nu era. Mi-au trebuit câțiva ani să înțeleg cum e cu anotimpurile în noua mea țară. Anotimpuri!? Nu, nu sunt anotimpuri! Este unul și atât, dar unul în care încap și cele știute de noi, dar niciodată nu știi unde se sfârșește unul și începe celălalt.
Într-un ținut al florilor și apelor, am impresia că trăiesc o eternă primăvară! Sau vară și un strop de toamnă!? E ca și cum aș străbate un tunel al unui timp existent doar în imaginația mea! Cum e să trăiești într-un veșnic anotimp din care lipsește hotarul vegetal, când toate se înșiră nemărginit pe fir de timp!? Un anotimp fără nume! Dar azi, acest anotimp a primit un nume: PRITOVARA!
Pritovara este anotimpul meu, din calendarul meu, din imaginația mea…

Așa arată „pritovara”!
* E primăvară!? Nu, sunt fructe necoapte!
* E vară!? Nu, sunt fructe coapte!
* E toamnă!? Nu, sunt flori!
* E pritovară!? Da, e pritovara!

„PRINTRE CIULINI!”

„Ciulini”. Desen pe carton în tuş, cretă şi creioane colorate. Dimensiune: 15/22.5 cm. Compoziție proprie.
Din luna martie am început un nou proiect „Printre ciulini!” Compozițiile din acest proiect nu vor fi însoțite de text, dar m-aş bucura dacă mi-ați lăsa câteva impresii!

Printre linii de poveste
zboară gânduri fără veste!
Să le-adun, oricât aş vrea
nu stă în puterea mea!

TABLOU!

Orașul a murit…
a intrat în stop ritmic,
impulsiv,
convulsiv,
progresiv.
Nimic nu se mișcă
în spațiul interstelar.
Oamenii s-au prizonierat
în celulele lor,
stau în cumpănă
și privesc descumpăniți,
neliniștiți,
amorțiți,
tulburați
de neștiința lor
și a celor care
ar trebui să știe
ce? de ce? pentru ce?
când și cum s-a întâmplat
ca aerul să fie
poluat,
viciat,
virusat?

Eu am făcut asta!

POVESTEA POVEȘTILOR MELE

Povestea poveștilor nescrise!

Asfințitul își începe spectacolul. Soarele coboară spre neantul zilei ce se sfârșește în curcubee de culori și se avântă în ziua ce stă să-nceapă.E liniște peste calmul nefiresc al oceanului. Doar câte un pelican se scufundă săgeată după peștișori.
E liniște și pe fila mea…nici un cuvânt nu s-a încumetat să-și întindă neliniștea pe albul ei…
Nu mai scriu! Aș scrie, dar nu pot! De fapt mai scriu, dar mai bine n-aș scrie! Nu că aș fi mare meșteră la scris, dar acum mai nimic, deși am articole începute în decembrie, cu subiecte generoase…n-au nici sare, nici piper! Poezii!?? Nici atât!
Doar oceanul își cântă încetișor zbaterea, picurându-mi în suflet o liniște ce pare a veni din alte timpuri!

Povestea poveștii desenate

Linia se unduie molatic pe hârtie, cântând un dor ce-aș vrea să se disipeze în infinit!
* Îți plac liniile…
* Mă înalță…
* Ce-ți șoptesc?
* Doruri…
* Îmi place cum ai început…
* Sper să-ți placă sfârșitul…
* Ți-e trebuie să-ți placă! Două inimi!?
* Trei…inima lui, inima ei, inima lor!
* Poate-ntr-o zi, două inimi se vor contopi într-una…
* Taci!
* Amândouă tăcem! Când vei termina compoziția?
* Mi-e frică să lucrez la ea…acum mi se pare diafană…
* Lucrezi de multă vreme la ea…uneori o privești minute-n șir! Ți-e teamă să nu greșești?
* Știi bine ce se va întâmpla dacă ceva nu-mi place!
* Gândești prea mult!
* Taci!
* Tac! Cine vorbește!? Tu cânți, tu descânți!

„Doruri!”, din ciclul ‘Incertitudini”. Desen pe carton în tuș, creioane colorate și cretă. Dimensiuni: 15/ 22.5 cm. Compoziție personală

„Doruri!”, detaliu din compoziție!

ALBIŞOR

Întunericul este dens. În culcuşul de mătase, cald şi protector, se află o omidă. Înăuntru se petrece o minune. Minunea prin care, din grasa şi lacoma omidă apare unul dintre frumoşii lumii animale: fluturele!
Într-o toamnă rece, părintele lui Albişor, fluturele, a fost salvat din scara blocului de Mic. Mic era (şi este şi acum!) îndrăgostit de natură ca şi mama lui! Fluturele a zburat prin casă o vreme, dar prefera o crenguță, capul sau palma lui Mic.
Pentru orice om normal este greu de crezut cum un fluture să-şi dorească compania oamenilor. Dar Mic avea ceva „special” atunci când era în preajma animalelor.
Într-o zi, pe crenguță au apărut nişte ouă mărunțele. Nu ştiu cât a durat până a apărut Albişor. A fost bucurie mare, iar Mic strălucea! I-a povestit profesoarei de biologie de la Clubul copiilor despre Albişor. În scurt timp, toți copiii ştiau povestea fluturaşului ivit pe lume în miezul unei ierni cumplit de geroasă şi îşi doreau să-l vadă! Iar Mic nu a rezistat şi l-a dus la club…doar că gerul nu l-a iertat!
Au urmat zile grele pentru Mic, care era prea mic să înțeleagă sensurile vieții şi ale morții…
Albişor l-a ajutat să înțeleagă!

Post-scriptum!
Albişor a existat în realitate, dar el nu a fost alb. A primit acest nume de la fulgii de nea ce dansau în ziua când a apărut pe lume.
Mic a purtat acest nume multă vreme, până în anii studenției, când colegii l-au rebotezat în Blondu Mic, adică să se ştie care e Blondu Mare şi care cel mic, chiar dacă Blondu Mic era mai înalt decât Blondu Mare.
Se cuvine să aduc mulțumiri Issabelei Cotelin de la „Semaiîntâmplă”, datorită căreia voi puteți citi această poveste!

„Fluturi”, din ciclul „ALB”.Compoziție personală.