PRIN IARBĂ

Dor pe nor,

gând în vânt,

nu mai plouă,

dar e rouă.

Soare pe cicoare

şi pe păpădii

galbene-aurii

sau albite

şi îmbătrânite.

Vine-un vânticel

deşirat şi subțirel.

Chel rămâne

capul lor, părul

le-a plecat în zbor.

Acum, fără pălărie,

ruşinate de chelie,

se ascund

în frunze verzi,

chipul lor

să nu-l mai vezi!