„Vis”. Desen în tuş pe pete spontane de acrilic. Dimensiune 15/21 cm.
Uneori cuvintele sunt de prisos. Şi tot uneori nu am destule cuvinte să spun ce simt sau ce gândesc pentru că sentimentele ca şi cuvintele se refugiază printre linii să se odihnească pe insulițe de culoare.
Zilele, cărând după ele anotimpuri fără nume, doar închipuite, se rostogoleau pe fir de timp, împingându-mă uşor pe lângă el.
Lui februarie i-a venit rândul în calendar doar faptic, pentru că putea fi orice lună i-ar fi trecut prin cap să fie. „A tăcea. Tăcere” era starea care mă scotea în afara timpului real şi mă aşeza cuminte într-o capsulă în care puteam medita liniştită: exerciții de imaginație pe foi de gând cu ace de stele! Încercam să rostuiesc versuri din linii şi cercuri pe cele câteva pete ce-şi odihneau nepăsarea de ceva vreme pe masa mea. Le privesc până când, speriate de insistența mea, izvodesc cântări de izbândă!
Desen în tuş pe acrilic. Petele au fost obținute spontan, prin fuzionare la margine şi/sau în masă. Dimensiune 15/ 21 cm.
Este concluzia la care am ajuns în momentul în care am avut senzația că am ajuns la fundul sacului cu ideile. Chiar dacă zeci de schițe interesante îşi aşteptau rândul să iasă în lume, ideile nu se legau. Simțeam un gol imaginativ uriaş şi-mi făceam planuri serioase pentru timpul meu liber. Prima opțiune era scrisul. Multe articole nefinisate îşi aşteptau cuminți rândul să zboare spre lume.
A fost perioada aceea după două proiecte mari „Printre ciulini” şi ” Zbor printre stele”. „Printre ciulini” a fost arcul întins între două lumi; între trecut şi prezent, generat de întâlnirea „ascuțită” cu un ciulin pe malul oceanului. „Zbor printre stele” m-a purtat în văzduh ajutându-mă să văd Pământul dintre stele, dar şi să vorbesc cu ele. De acolo de sus, am înțeles ce frumos este răsăritul Lunii la apusul Soarelui. La ultima compoziție era ceva care nu se potrivea , deşi aveam idei sau poate prea multe idei, nu reuşeam s-o aleg pe cea mai bună. Şi printre atâtea idei care roiau în capul meu, câteva reveneau cu insistență! Îşi cereau dreptul de a exista, iar eu m-am supus dorinței lor! Prima compoziție pe care am ales să v-o prezint este aceasta. Ea face parte dintr-un proiect care încă nu are un nume, dar aş fi extrem de bucuroasă dacă m-ați ajuta să-i dăm un nume!
Desen în tuş pe carton pictat în acrilic, cu pete obținute spontan. Dimensiune 15/21 cm.
Ecoarta's Blog 