My tree under the moonlight, from the cycle „I, the Tree!”.

Mărime/size 10,5/ 14,5 cm. Desen în tuș și creioane colorate.
Nici el n-avea ce căuta acolo în râpă, dar nici eu! Cum a ajuns el în râpă se poate doar presupune că o pasăre a abandonat acolo sâmburele nefolositor după ce s-a bucurat de pulpa aromitoare a fructului.
Cât despre mine!?
Coasta era acoperită în mare parte cu o iarbă aspră și lucioasă de-i ziceam „părul porcului”, iar noi, copiii, o transformam vara în derdeluș, până ne ieșeau genunchii și dosurile prin pantaloni. Și seara era vai de bietele noastre dosuri, când mlădioase vărguțe de răchită se abăteau asupra lor.
Un avânt mai puternic mi-a schimbat traiectoria și m-am tot dus până-n fundul râpei, taman lâng-un lujer subțirel cu câteva frunzișoare-n vârf. Mi-am julit zdravăn degetele, dar l-am scos dintre pietre și brujii tari și l-am plantat lângă stâlpul porții de la drum, să nu crească-n calea nimănui. S-a dovedit a fi un mălin (prunus padus), că de n-ar fi fost mălin soarta i-ar fi fost pecetluită: lemn de foc sau poate-o coadă de furcă sau topor.
Mă acoperea cu umbra lui și cu mirosul delicat al florilor și după căderea brumelor de toamnă culegeam, dacă se-ndurau păsările să-mi lase și mie, câteva fructe negre, puternic astringente și dulcege, din care-mi făceam un ceai.
Și-am plecat departe. Din ce în ce mai departe cu fiecare plecare (de aici nu mai am unde să plec, decât printre stele!) și cu cât plecam mai departe cu atât mai greu găseam drumul înapoi.
Într-un târziu m-am întors…un ciot sinistru, ros de cari și de furnici, străjuia încă stâlpul porții. Și ceva s-a rupt, pentru-a câta oară!?, în sufletul meu pentru totdeauna.
Am umblat, lume, prin tine
și n-am dat deloc de bine.
Am umblat în lung și lat,
da’ de bine tă’ n-am dat.
(dintr-un vechi cântec popular)
„Flori de mălin”, din ciclul „Eu, Copacul!”. Desen în tuș și creioane colorate. Mărime 10, 5/14,5 cm.