Fire lungi de apă
leagă cerul de pământ!
Apă-n cer
şi pe pământ,
apă-n toate câte sunt!
Arhivele lunare: iunie 2013
PRINTRE IERBURI
Lan de iarbă coaptă
se întinde
între zări.
Mă avânt
în marea verde:
ochi albaştri
mă privesc;
ochii roşii
mă îndeamnă
să-i iubesc!
PĂPĂDIILE
Chiar în zori de zi,
soarele-aţipit o clipă
şi când s-a trezit
îmi zâmbea în mii de sori,
prin iarbă!
Trei albine curioase
se-nvârteau în jurul lor,
nevenindu-le să creadă
cât noroc pe capul lor!
CUM ARATĂ O CLIPĂ DE FERICIRE!?
Aştept sfârşitul de săptămână de fiecare dată cu bucurie şi nerăbdare, pentru că atunci pot sta în atelier cât vreau eu, pot lucra fără să mă gândesc că sună ceasul să plec, că mai am şi alte treburi de făcut. Sunt momentele mele de fericire pe care mi le doresc tot mai dese, dar cel mai mult îmi doresc să vină vremea când pot să mă gândesc doar la arta mea, la scrisul meu. Până atunci însă, mă bucur de puţinele ore pe care le pot petrece în atelier.
În sâmbăta asta, am intrat, ca de obicei, să-mi beau cafeaua, însoţită de nelipsitul teanc de hârtii pentru schiţe, dar şi de schiţele deja făcute şi asupra cărora mai aveam câte ceva de corectat. Discuţiile despre artă ne însoţesc cafeaua şi ne duc departe de lumea zdruncinată de tot felul de nebunii, într-o lume unde e linişte şi pace!
Am nevoie urgentă de cutii pentru depozitarea lucrărilor şi, cu ajutorul soţului, le croim şi le lipim. Pistolul de lipit ne este de mare ajutor şi când cutiile sunt gata, îmi dau seama că este cazul să termin şi coroniţa mea „eco”. Scheletul este din hârtie recuperată, te miri de pe unde, iar fructele şi frunzele sunt adunate din toamna trecută, când ne plimbam şi admiram frumuseţea naturii.
S-au scurs ore bune de lucru, fără să ne dăm seama, iar când am terminat, aveam sufletul până la cer şi îmi doream să mai am de făcut zeci de coroniţe, numai să nu trebuiască să ies din atelier.
Uite, vezi, cât de puţin ne-a trebuit să fim cu adevărat fericiţi!? Am învăţat de mică să mă bucur de lucruri mărunte, să nu asociez fericirea cu valori materiale costisitoare sau scumpe, pentru că aşteptările tale vor tot creşte şi ajungi, la un moment dat, să simţi că nimic nu te mai mulţumeşte! Mi-am educat mintea să se bucure de un fir de floare, de foşnetul frunzelor în bătaia vântului, de ciripitul păsărelelor, de o carte veche cu miros de mucegai, de câteva hârtii pentru tăiat sau diferite unelte necesare muncii în atelier…
Nu, n-am bogăţii materiale şi nici nu-mi trebuie, pentru că aş deveni sclava lor!
M-am educat să fiu un om liber şi sunt fericită!
CHIPUL VERII!
Pe aripa vântului,
a venit în zori de zi
vara!
Faţa toată: flori de soc!
Părul: flori de sânziene!
Ochi albaştri de cicoare
şi rochiţa flori de mac!
Colindând din zare-n zare
a umplut fâneţele:
Flori de soc şi flori de mac,
sânziene şi cicori!
Ecoarta's Blog 