„Copac tomnatic”. Desen în tuş şi creioane colorate. Mărime 9/ 15 cm.
Eu tac. Tu taci.
Dar noi vorbim
tăcute şoapte
închise-n cochilii
de vorbe-albastre.
Eu tac, dar tu vorbeşti
fără cuvinte.
Tu taci, dar eu ți-aud
cuvintele ce cântă
eterne doruri
fără de-nțeles.
E toamnă iar
şi-s ruginii cuvintele
ce zboară-ncet
spre primăverile
născute-n toamnele târzii!
EPILOG!
Sfârşitul de an este după colț, dar totuşi nu este momentul bilanțurilor. Cum nu mi-am propus ceva anume la începutul anului, nu pot spune ce şi cât am reuşit să duc la bun sfârşit până acum. Privit cu obiectivitate, anul 2021 a fost, din punct de vedere artistic, dacă nu cel mai bun din viața mea, atunci cu siguranță printre cei mai buni ani. Graba de a „întocmi” un bilanț se datorează dorinței mele de a-mi lua la revedere de la voi, dragii mei! Dincolo de împlinirile artistice, viața mea personală nu s-a ridicat la acelaşi nivel. Am nevoie de timp să-mi fac ordine în idei, în gânduri, dar şi în viață. Un timp nu voi mai publica nimic pe blog, dar voi citi cu mare drag tot ce publicați voi. Nu ştiu nici dacă voi reveni şi când. Însă mă găsiți pe Instagram unde voi continua să-mi postez lucrările terminate. Dar dacă voi scrie vreo poezie, atunci sigur o voi posta pe blog.
Am multe proiecte amânate de foarte multă vreme şi asupra cărora vreau să mă aplec. Da, ştiu, sunt genul de persoană „lasă-mă să te las” şi mai ştiu că nu-mi face cinste eticheta, dar prefer să mă autoflagelez că poate schimb ceva, deşi vorba ceea: „calul bătrân anevoie îl înveți la ham”.
Vă mulțumesc pentru fiecare cuvânt ce mi l-ați lăsat aici, cuvinte ce mi-au stârnit mari bucurii; pentru fiecare semn al trecerii prin căsuța mea virtuală. Din partea mea: să vă fie doar bine, frumos şi liniştit! Ocolească-vă neajunsurile de orice fel acum şi-n timpurile ce vor veni! Aveți grijă de voi ca atunci când ne vom reîntâlni virtual să fie ca şi cum n-aş fi lipsit decât o clipă!
Cu bine! Aura sau Aurora de la Eco!
Ecoarta's Blog 