CROCHIU MATINAL


Prima rază a dimineții se strecoară nepoftită în odaie, direct pe pleoapele-mi amoțite de somn.
Pic, pic, pic! Cafeaua se adună în ceaşcă. Nu-mi plac diminețile când trebuie să mă ridic „obligată” din pat!
Mi-aduc aminte de anii copilăriei şi-ai tinereții, când mama mă trezea dis-de-dimineață, adică cu muult înainte de răsăritul soarelui: „repede că ne apucă amiazul” şi continua cu: „lumea e demult plecată şi tu stai şi dormi!” Cafea!? Nici vorbă! Luam o înghițitură şi trebăluiam prin curte! Dar ştii care era culmea!?? Ajunşi aproape la marginea satului, începea a se crăpa de ziuă şi lumea atunci se trezea! Mama rămânea neînduplecată în alergătura ei!
Ursulețul (cel de pe cană!) îşi arată colții şi ghearele: vrea cafea caldă-caldă şi…un praf de scorțişoară!
Ah, parcă-mi vine să iert raza că m-a trezit cu noaptea-n cap şi pot să văd toamna cum îşi soarbe ultimii stropi de arome şi culori din ceaşca timpului!
Mi-e dor de-o frunză ruginie
sau una galben- arămie.
Mi-e dor de tine, fulg de nea,
de ochii tăi sclipiri de stea…
Te văd plutind în năluciri de şoapte…
atât de-aproape şi totuşi,
infinitul ne desparte!

Reclame

PUNCT



Compoziție proprie

Îmi plouă-n gânduri
doar virgule şi puncte…
imense semne de-ntrebare
cu vagi accente de mirare!
Cuvinte cu-nțeles,
dar fără înțelesuri
mi se-nnorează-n gene
şi plouă rime
cu melodii deloc rimate
ce scârțâie asurzitor
încât mă disipez prin veacuri
de umbre şi lumini
şi-n clar-obscurul lumii
m-adun într-un etern
şi mişcător PUNCT!

ÎN ZORI


Paşi grei de dimineață prea grăbită
se avântă în odaie
şi mă strivesc sub tălpile de nesomn
ce-mi bântuie zilele
şi miezul din vraja nopții
ce se ascunde în spatele unui vis!

Haotice linii se întretaie
pe albul nefiresc al zilei
şi mă gândesc la tine ca la un vis
ce-l ştiu pe jumătate
şi-n fiecare dimineață
e doar o altă jumătate…
…apoi nimic…

PREZENTUL DIN TRECUT


Mai ştii!? Ne plimbam pe sub castanii-n floare…doar razele de soare ştiau că tu eşti…tu şi eu sunt…eu! Aripi de flori cântau pe-alei, priviri de flori ne-nfiorau când ne vedeam.
Tu nu ştiai că eu…eu nu ştiam că tu…eram pe-acelaşi drum cu sensuri diferite…
Te-am iubit trecând pe lângă mine…te-am urât trecând pe lângă tine…
Sub ploaia de petale, doar mâna-ntinsă ți-am zărit-o…nu te-am atins deşi-aş fi vrut…nici azi n-avem acelaşi drum!
Castanii-n floare s-au rărit şi-n părul tău petale albe-au răsărit…într-o zi şi-o noapte, când am ales să plec departe!
Şi de eşti bine şi de nu, e prea târziu să ne luăm de mână…

POVESTEA LUI NOR



Compoziție proprie

E o poveste de la începutul lumii,
cu a fost odat’ şi înc-odat’
o Albă-Floare de-mpărat.

Împărăția verdelui
de Soare-i era întinsă masă,
de frunze şi de flori aleasă.

Dar ochii ei erau la Nor,
un împărat al stropilor!

De mică ce era, abia-l vedea
din frunze şi ramuri deopotrivă.

Nici Nor n-aflase despre ea,
dar într-o zi-şi trimise
trei stropi imenşi spre pădurice…

Şi printre frunze, zărise Nor,
o Albă-Floare ce-l privea cu dor!

Un fulger s-a iscat pe loc,
uni şi cer, şi apă şi pământ
şi se porni un aprig vânt!

Dar Nor zadarnic a-ncercat
s-oprească vântul cel turbat…

Din Albă-Floare n-a mai rămas nimic
doar o petală plutea spre infinit!

Trei zile şi trei nopți a plâns
măritul Nor, cuprins de dor…

Şi s-a rugat de Soare şi de Lună,
de ploaie şi de vreme bună
şi-apoi de vânt,
să îl trimită pe Pământ.

Înduioşați de plânsul lui,
cu toți-au hotărât
să îl trimită pe Pământ, ca om…

Doar vântul şi cu ploaia s-au gândit
că gnom ar fi mai potrivit!

Şi-apoi cu toți-au adunat,
bucată cu bucată pa Albă-Floare
şi în ciuperc-au întrupat…

Şi-ntr-un vârtej de vânturi şi de ploi
l-au dus pe gnomul Nor
în lumea cea cu dor,
lâng-o ciupercă c-un picior!

Povestea e reală
de vreți să mă-ntrebați
şi s-a-ntâmplat demult, cândva,
la poale de Carpați!

LIBELULA



Compoziție personală

În răcoarea dimineții
o fărâmă de smarald,
(ochi de jad, diafane aripioare),
nu pluteşte,
ci se-avântă spre înalt!
Uite-o ici! Ba nu, e-acol’!
Ba-i aici! Ba e dincol’!
Şi deodată,
cade lată
pe pământ!

DĂRUIRE


Mi-am pus inima
în palma ta dreaptă!
Tu acoperă-mi-o
cu sufletul tău
să-i țină de cald!
Mi-am pus sufletul
în palma ta stângă!
Tu acoperă-mi-l
cu liniştea ta,
să-i fie aceasta
supremul alint!
Ți-am pus in palme
viața mea!
Tu doar zâmbeşte-mi
în fiecare dimineață!