DE-ALE TOAMNEI


Cireşul meu stă singur

în bătaia ploii

şi strânge la pieptu-i dezgolit

trei frunze gălbejite,

fără viaţă.

Atât i-a mai rămas

din vremea tinereţii:

o vagă amintire

din măreţia de-altădată.

Omule, cireşule!

E doar un mic răgaz

până la o nouă viaţă!

 DSCN5885 copy

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compoziţie personală

Anunțuri