O zi şi o noapte, vântul şi ploaia au călcat în picioare ținutul într-o curgere ce părea din alte timpuri.
Aleea ce ducea spre parc era străjuită de stejari rămuroşi ce te apărau de fierbințeala soarelui, iar în lumina ce se strecura printre crengile copacilor se mişcau zeci de libelule. În zboruri scurte, cu zvâcniri puternice, se înălțau şi planau aproape izbindu-se de tot ce le stătea în cale. Era greu să prinzi cu privirea una măcar şi s-o urmăreşti pentru că liniile zborurilor desenate prin aer se întretăiau ca-ntr-un labirint.
Şanțul dintre alee şi şosea era plin cu apă, iar pe suprafața ei pluteau atât de multe libelule că aproape nu-i vedeai luciul. Adierea vântului mişca oglinda apei şi odată cu ea şi trupurile inerte…rareori câte o aripă mai fremăta abia perceptibil.
Aleea era un adevărat câmp de luptă. Armate întregi de furnici se hrăneau cu trupurile libelulelor…unele mai aveau un fir de viață când cohortele flămânde se năpusteau asupra lor. În urmă rămânea doar exoscheletul ca un tub gol cu aripioare.
Şi dintre atâtea zboruri ale morții, am putut urmări unul! Strălucea în lumina soarelui zburând în volte uşor de urmărit ca şi cum ar fi avut tot timpul din lume! Avea grația unei prințese cu ochii de smarald şi aripioare cu fire argintate ce străluceau în lumina aurie a soarelui. Cât a zburat!? Un minut sau zece!? S-a înălțat uşor până la coroana stejarului, apoi s-a lăsat uşor spre pământ parcă conştientă de efemeritatea frumuseții, a oricărei frumuseți! Aproape de pământ a părut îngrozită şi cu o ultimă picătură de putere s-a înălțat suuus de tot…apoi în brațele vântului s-a lăsat uşor spre pământ…aripile nu o mai ascultau…s-a prăbuşit surd lângă mine. Am pus-o pe o frunză şi-am dus-o acasă. Toată ziua a stat nemişcată, doar spre seară am băgat de seamă că se mişcase din loc. Pe-nserat am scos frunza afară. Printre crengile stejarului din fața casei, Luna ne privea mirată… o rază a mângâiat trupşorul firav şi micuța făptură a simțit chemarea…cu un ultim efort s-a ridicat pe firul de luminã…apoi…
„Ultimul zbor”, din ciclul „Zbor printre stele!”. Desen în tuş şi creioane colorate. Dimensiune 10/15 cm.
Povestea este reală! Această gingaşă făptură va deveni personaj principal într-o poveste cu o ilustrație dintr-un alt proiect. Va deveni prințesa Lilianne.
Ecoarta's Blog 