PEISAJ

Posted by Ecoarta on

Dor pe nor,
gând în vânt,
nu mai plouă,
dar e rouă.
Soare pe cicoare
şi pe păpădii
galbene-aurii
sau albite
şi îmbătrânite.
Vine-un vânticel
deşirat şi subțirel.
Chel rămâne
capul lor, părul
le-a plecat în zbor.
Acum, fără pălărie,
ruşinate de chelie,
se ascund
în frunze verzi
chipul lor
să nu-l mai vezi!

In curtea casei părinteşti! Fotografie din colecția personală.

20 de răspunsuri la „PEISAJ”

  1. Frumoasa fotografie.
    Ce n-as da sa poposesc si eu acum la tara, sa ma bucur de aer curat si de frumusetea privelistilor verzi si inflorite.
    Uite asa ne dam seama cat de putin apreciem ce avem atunci cand ni se ofera de-a gata.

    Apreciază

    Răspunde

    • Sunt colecțiile mele de suflet! Fiecare îmi bucură sufletul şi-mi alină doruri…că noi, ăştia, pribegii, avem cu un dor mai mult…şi când nu mai pot, caut urme…mirosuri îmi inundă existența! Care existență este acum privată şi de minunile de aici…ieri am ieşit puțin. Magnoliile au înflorit şi fără mine…s-au scuturat florile stejarului şi ghinduțe au apărut şi fără mine…viața merge înainte! Sper cu mine, cu tine, cu toți ce ne sunt dragi! De departe, numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    • Cea mai mare parte a inspirației! Mă impresionează tot ce-i frumos şi bun pe lângă mine. Dar ai dreptate: acolo, în acele locuri, îşi au rădăcina multe dintre scrierile mele şi foarte multe îşi aşteaptă cuminți rândul să fie înşirate pe aripi de cuvânt!
      Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns către ioansperling Anulează răspunsul