CHOP-ul AUREI!

Posted by Ecoarta on

A, nu știți ce este un „chop”!? Sigur că tu (da, da, tu!) știi. Tu nu știi!? Te cred că nici eu nu știam ce este și a durat destul de puțin până am aflat, mai precis cum se numește la mine „la țară”! De desenat îl aveam desenat de ani de zile, dar nu știam că în engleză se numește „chop”!

Chop! Chop! Să vedem de unde a apărut și ce-i de capul lui! Anul trecut s-a pornit din zona Asiei o amplă dezbatere pe tema semnării lucrărilor de artă. Nu am o explicație pertinentă de ce din Asia și nu din altă parte a lumii, dar o părere personală (și atât!) ar fi că acolo sunt cei mai mulți, dar și cei mai talentați artiști zentangle. Discuțiile s-au derulat pe o lungă perioadă de timp, dar eu voi încerca să concentrez totul într-o scurtă concluzie.

V-ati lămurit!? Chop-ul este un acronim:…” is a general name for printing stamps and impressions which are used in lieu of signature in personal documents…art or any items…”!

So, artiștii își vor semna (dacă doresc!) lucrările cu un chop, ceea ce generează automat proprietatea asupra lucrării de artă. Pe spatele lucrării vor fi trecute acele date pe care artistul consideră că trebuie să le menționeze, în cazul meu: numele complet, denumirea lucrării, încadrarea într-o temă, mărimea, data și locul executării.

Deci, anunț oficial că acronimul/ chop-ul meu este acesta!

26 de răspunsuri la „CHOP-ul AUREI!”

  2. Este frumoasă, ca tot ce iese de sub mâna ta. Dar ca să vezi… Pe când eram copil mic și habar nu aveam ce-i acela un acronim 🙂 îmi descoperisem și eu unul, habar nu am de unde îmi venise. Semăna cu un ciocan preistoric și îl găsesc urât acum. Însă mă las totuși înduioșat, că-s ani prea mulți de atunci, ce vor haini să mă distanțeze de acel copil…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Nu-i lăsa…de altfel tu ești un uriaș cu suflet de copil…și de aceea hainii nu vor câștiga…și e atât de bine când încă mai poți experimenta inocența copiilor, dar tu știi asta…
      Mulțumesc !

      Apreciază

      Răspunde

      • O experimentez, ce-i drept!… 🙂 Nici nu am cum să ies din zona asta. Ziua, mă joc cu copiii la cabinet, iar noaptea, visele-mi sunt adevărate basme. Mai maturizează-te, dacă mai poți!

        Apreciază

      • M-am alintat și eu puțin… Adevărul este că mi s-a pretins adesea lucrul ăsta, că trebuie să fiu mai matur, ca și cum încăpățânarea mea de a persista într-o „naivitate” (care nu era nicidecum aidoma credulității oarbe, mai mult o nevoie a spiritului meu nonconformist), ar fi fost un handicap musai de depășit. Și uite azi… Desigur că nu am numai copii, am glumit adineauri. Îmi vin oameni cu poveri cât casa pe sufletul lor, iar eu le arăt că nu toate sunt reale, multe ajung astfel îngreunate doar dintr-o percepție eronată a propriei lor vieți.

        Apreciat de 1 persoană

      • Tu ai înțeles exact ce am vrut să spun dincolo de cuvinte! Nu vreau să îmi pierd bruma de „naivitate copilărească”, atât cât o mai am, tocmai pentru că lumea asta este atât de îndârjită și de dură… vreau să mă pot bucura de un apus de soare, de un fir de floare, de un strop de ploaie…ieri a plouat torențial, iar eu m-am descălțat, mi-am pus sandalele in geantă și m-am plimbat prin ploaie…nu era nimeni pe stradă, doar eu și stropii… și, dintr-o mașină s-a dat jos o familie cu vreo trei copii, care copii, văzându-mă desculță-ntr-o baltă, mi s-au alăturat… și părinții…
        Numai bine, prietene!

        Apreciază

  3. OK! M-am liniștit acum. Deci pe spatele tablourilor tale găsesc tot ce doresc să știu, inclusiv data. Neat!

    Altfel sunt mândră de mine că am recunoscut în lucrarea anterioară semnătura ta. E atât de subtilă, pare că face parte din desenul în sine. Îmi plac lucrurile subtile. Cele care te fac să gândești. Cele care îți ridică întrebări. Părerea mea este că-i destul de ușor să faci asta în scris, dar ție ți-a reușit în desen. Ca persoană care nu-i în stare să traseze două linii drepte 🙂 , sunt de-a dreptul impresionată. Bravo!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Îți mulțumesc Jo! Dacă nu observai semnătura, cine știe cât dura până postam articolul.
      Indiferent de modul cum înțelegi să îți semnezi artworks, a nu scrie pe spate aceste date, este o neglijență crasă. Trăim într-o lume în care se fură tot. De ce nu s-ar fura și de arta?! Și se fură la greu. Am pățit-o și nu am putut să fac nimic. Însă na, este mai mult pentru tine și pentru cei care vor moșteni aceste lucrări.
      Trebuie să te contrazic! Acum nu poți trasa „două linii”! Nu cred că există o persoană în lumea asta care nu ar putea să deseneze un minim de…ceva. Și nu vorbesc despre talent. Ci despre un simplu exercițiu. Problema pare complicată, dar se poate explica ușor. A fost un blocaj cândva, cel mai sigur in copilărie, când te-ai îndepărtat de această activitate. Am fost și profesor de ed. plastică vreo zece ani, dar am experimentat desenatul ca metodă în tratarea dificultăților de învățare.
      Nu promit, dar voi încerca să vă povestesc o întâmplare nostimă (din multele care-au fost!), cu o mică „neputință” a unor copilași de clasă pregătitoare, dar și a domnișoarei învățătoare și ea la fel de copil în ale meseriei. Acum când îți scriu, revăd scena și zâmbesc!
      Un sfârșit de săptămână minunat!

      Apreciază

      Răspunde

    • Semnam simplu „Aura”. Dar nu exclud să mai semnez vreodată și așa. Semnătura mea „oficială” (nu știu dacă e cel mai potrivit termen!) este destul de întortocheată, dar îmi iese😅. Însă e posibil să ai dreptate că uneori nu ne prea „iese” semnătura.
      Unii artiști și-au comandat ștampile cu semnătura lor. Eu nu sunt prea convinsă că este bine, dar este opțiunea fiecăruia. Și eu am câteva ștampile, dar nu le-am folosit niciodată. Atunci când vinzi o lucrare, trebuie să te asiguri și tu și cumpărătorul…doar trăim într-o lume bulversată…ar fi multe de spus

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • Eu m-am referit la mine, nu prea semnez la fel de două ori.😀 Dar așa cum este, există elemente greu de imitat.
        Am și o semnătură electronică, din aia cu cod. O folosesc de vreo 15 ani pentru documente oficiale. Pentru lucruri puțin importante, am una scanată.
        La dvs. este cu totul altceva. Ștampilele capătă uzuri particulare în timp. Nici eu n-aș folosi o ștampilă în locul dvs. Oricum, ar trebui să aveți o mână suficient de sigură pentru o semnătură de autenticitate.🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu