Şi-i gălbior pământul
de-atâţia pui de soare
căzuţi din raze
de lumină…
Şi s-a albit câmpia
cu ochi de părăluţe…
În zori
s-a albăstrit grădina
cu gingaşi toporaşi…
Şi frunzele se zbat
în muguri, să pună
verde de smarald
pe firavele crengi
de soc şi liliac.
E o lumină blândă
cum n-a mai fost demult!
Şi cântă primăvara
peste lume,
cum n-a cântat demult!
Fotografii din colecţia personală.
Ecoarta's Blog 
pardon de proză, dar dacă mi-ai pus poze cu șelătuțe/calcuțe, musai se cere o zamă 😀
ApreciazăApreciază
Fă tu zama, că vin şi eu!
ApreciazăApreciază
🙂 Imediat, să văd dacă mai găsesc în parc.
ApreciazăApreciază
Primavara ne umple sufletul de bucurie si de incredere, oricate greutati ne-ar potopi…
Numai bine iti doresc si zile infloritoare! 🙂
ApreciazăApreciază
Anotimp de speranţă! Da, greutăţi, am mari şi grele, dar la Domnul mi-e nădejdea! Numai bine!
ApreciazăApreciază
Și frunzele se zbat in muguri, să pună verde de smarald… Este o descriere superbă, ca de altfel întreaga poezie, și imaginile de asemenea. O săptămână excelentă și numai bine !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, înseamnă mult pentru mine, mai ales că trec prin clipe grele.
ApreciazăApreciază