Aştept să sune telefonul.
E beznă, deşi afară
e lumină.
Nu am cuvintele la mine,
s-au răspândit
lăsând în urmă dâre
de griuri străvezii.
Nu sună telefonul
şi nici cuvinte
nu găsesc
să spun ce griji
mă-ncearcă.
Şi sună telefonul,
strident împrăştie o grijă,
dar altele se-nghesuie
în golul
de curând format…
Icoană din colecţia familiei.
Ecoarta's Blog 