Alaltăseară când m-am întors de la fân de pe şaşcă, am trecut prin faţa şurii, tot cu ochii prin iarbă, poate- poate găsesc ceva interesant. Şi-am găsit!
Nişte frunze de un verde închis, contrastau puternic cu culoarea otăvii. Mă aşez să văd despre ce-i vorba. Pe o tulpiniţă nu mai mare de-o şchioapă, se înşirau circular frunzele, iar în vârf se vedeau câţiva bobocei. După vreo două zile, tulpina s-a umplut de clopoţei.
Stau lângă ea şi-o admir. Mă încearcă un sentiment de compasiune: e străină! Locul ei de baştină e departe, pe coastă.
O sămânţă a ajuns aici astă iarnă, odată cu fânul şi-a căzut lânga şură.
…urmarea?! Tocmai v-am spus-o!
Ecoarta's Blog 
So lovely! Bravo!
ApreciazăApreciază
Thank you very much!
ApreciazăApreciază
doamna,va pricepeti la chiesti dinastea!
ApreciazăApreciază
O poveste emotionanta despre instrainare si frumusetea lumii vegetale! Compozitia, ce mai, este foarte frumoasa!
ApreciazăApreciază
Va felicit, ca de fiecare data, pentru ca imbinati asa de armonios creativitatea artistica cu cea literara! imi plac nespus de mult creatiile dumneavoastra dantelate tridimensional! Dumnezeu sa va rasplateasca munca luminandu-va mintea! Sanatate si multa forta de munca ca si pana acum!!! Va sarut cu drag si ma bucur ca v-am intalnit si cunoscut!
ApreciazăApreciază
Mirela draga, iti multumesc mult pentru cuvintele deosebite. Ma bucur ca „ma urmaresti”, iar daca ceea ce scriu sau compozitiile starnesc macar un zambet, atunci merita sa merg mai departe!
ApreciazăApreciază
Frumos!
ApreciazăApreciază
Un eseu emotionant, iar lucrarea din hartie, ce mai, extraordinara! Va felicit!
ApreciazăApreciază